Limbi sacre, limbi liturgice

Artă arabă sau artă islamică? Impactul limbii arabe asupra artelor vizuale (de Titus Burckhardt)

2008-12-06T01:26:00.000-08:00

Textul este aici.

Limba latină. Lecţia VII. Adamus et Eva

2008-10-05T11:11:00.000-07:00

Vocabular

Adamus, -i = Adam
Eva, -æ = Eva
paradisus, -i = paradis
hortus, -i = grădină
Deus, -i = Dumnezeu
costa, -æ = coastă
oculus, -i = ochi
equus, -i = cal
taurus, -i = taur
fluvius, -ii = fluviu
iucundus, -a = plăcut
carus, -a = drag, scump
magnus, -a = mare
fuerunt = au fost, fură
fuistis = aţi fost
delectabant = desfătau
perdidisti = ai pierdut
quare? = de ce?
e (prepoziţie cu ablativ) = din

Paradisus hortus iucundus erat. Adamus et Eva incolæ paradisi fuerunt. Deus creavit Evam e costa Adami. Paradisus Adamo et Evæ carus erat. Multæ herbæ oculos Evæ delectabant. Equi et tauri cari oculis Adami erant. Magnus numerus equorum in paradiso erat. In fluviis paradisi multæ herbæ pulchræ erant. Equi, tam cari Adamo fuistis! Adame, quare paradisum perdidisti?

Lămuriri gramaticale

Declinarea a II-a

Singular
N. hortus
G. horti
D. horto
Ac. hortum
V. horte
Abl. horto

Singular
N. incundus
G. incundi
D. incundo
Ac. incundum
V. incunde
Abl. incundo

Plural
N. horti
G. hortorum
D. hortis
Ac. hortos
V. horti
Abl. hortis

Plural
N. iucundi
G. iucundorum
D. iucundis
Ac. iucundos
V. iucundi
Abl. iucundis

Declinarea a II-a cuprinde substantivele care au la genitivul singular terminaţia –i.

Cele care au la nominativul singular terminaţia –us, sunt aproape toate de genul masculin.

La adjective, forma terminată în –us, la nominativul singular, este pentru genul masculin.

Exerciţii orale

Multe şi frumoase plante erau în paradis. În grădina paradisului erau fluvii mari. Pe Adam şi pe Eva (îi) desfătau caii şi caprele (cele) plăcute. Paradisul avea un mare număr de cai şi de capre.

Traducerea textului

Grădina paradisului era plăcută. Adam şi Eva erau locuitorii paradisului. Dumnezeu a creat-o pe Eva din coasta lui Adam. Paradisul era drag lui Adam şi Evei. Multe ierburi desfătau ochii Evei. Caii şi taurii erau dragi ochilor lui Adam. În paradis era un mare număr de cai. În fluviile paradisului erau multe ierburi frumoase. Cailor, atât de dragi i-aţi fost lui Adam! Adame, de ce ai pierdut paradisul?

Cheia exerciţiilor orale

Multæ herbæ pulchræ in paradiso erant. In horto paradisi magni fluvii erant. Equi et capræ iucundi Adamo et Evæ delectabant. Paradisus magnus numerus equorum habeat.

Abu Hattats Calligraphy Workshop

2008-08-30T09:18:00.001-07:00

Limba latină. Lecţia VI. Incolae patriae nostrae

2008-08-21T09:29:00.000-07:00

Vocabular

agricola, -æ = agricultor
nauta, -æ = corăbier
unda, - æ = val, apă
poëta, -æ = poet
vita, -æ = viaţă
molesta = supărătoare
ego = eu
tu = tu
amamus = iubim
amant = iubesc
arant = ară
inter = (prepoziţie cu acuzativ) între

Ego agricola sum. Tu es nauta. Incolæ patriæ nostræ agricolæ et nautæ sunt. Agricolis terra cara est, nautæ undas amant. Inter incolas patriæ nostræ sunt poëtæ. Agricolæ et nautæ, incolæ teræ nostræ sumus et amamus patriam nostram.

Lămuriri gramaticale. Genul substantivelor de declinarea I.

Substantivele de declinarea I sunt de genul feminin afară de câteva, care sunt masculine şi care arată nume de bărbaţi sau de ocupaţii bărbăteşti, precum sunt: incola, agricola, nauta, poëta, Sylla, Cinna, Catilina, auriga (vizitiu), scriba (scriitor).

La adjective, forma terminată în –a la nominativ singular este pentru genul feminin şi se declină după declinarea I.

Conjugarea verbului sum la prezentul indicativului

sum – sunt
es - eşti
est – este
sumus – suntem
estis – sunteţi
sunt – sunt

Ca şi în limba română, verbul în limba latină nu are nevoie de pronumele personal pentru a se cunoaşte persoana.

Exerciţii orale

Sunt corăbier. Eşti agricultor. Corăbierului îi este dragă apa, agricultorul iubeşte pământul. Suntem locuitorii ţării noastre. Sunteţi locuitorii patriei noastre. În păduri sunt mulţi vulturi.

Traducerea textului

Eu sunt agricultor. Tu eşti corăbier. Locuitorii ţării noastre sunt agriculturi şi corăbieri. Agricultorilor le este drag pământul, corăbierii iubesc valurile. Între locuitorii patriei noastre sunt poeţi. Agricultorii şi corăbierii sunt locuitorii ţării noastre şi iubesc patria noastră.

Cheia exerciţiilor orale

Nauta sum. Agricola es. Nautæ aqua cara est, agricola terra ama. Incolæ terræ nostræ sumus. Incolæ terræ nostræ estis. In silvis multæ aquilæ sunt.

Limba ebraică – limbă sacră. 1-1c-B

2008-08-17T09:10:00.000-07:00

1. Curs introductiv
Lecţia 1c
B. Vocale şi consoane
2b. Consoana Lamed

Să continuăm investigarea noastră în alfabetul ebraic cu litera lamed (pronunţată “l”):

Litera lamed este foarte uşor de recunoscut. Este una dintre cele doisprezece litere enumerate în Sefer Yeţirah ca “unică”, şi este foarte uşor de distins prin faptul că depăşeşte ca înălţime toate celelalte litere.

Din nou, citind de la dreapta la stânga, vocalizează lamed împreună cu cele trei vocale pe care le-ai învăţat anterior:

Combinând literele învăţate până acum, adică Bet/Vet şi Lamed, cu vocalele menţionate, citeşte următoarele grupuri cu voce tare plasând accentul pe ultima silabă:

Acest lucru este destul de uşor, aşa că ne vom antrena pronunţând o varietate de combinaţii între consoane şi vocale. Citind cu voce tare, vocalizează ceea ce urmează, plasând accentul pe ultima silabă a fiecărei combinaţii. Din nou, nu fi preocupat de sensurile pe care le au aceste combinaţii, doar pronunţă corect. Vom ajunge şi la sensuri destul de repede.

2c. Consoana Reş

Acum să fim atenţi la litera reş (pronunţată ca “r”):

Vii atent la linia echilibrată a lui reş, o singură linie, fără sincope, care în final arată ca un steag. Este important să-ţi fixezi mintal cum se cuvine această literă, pentru că este foarte adesea confundată cu dalet, următoarea consoană pe care o vom studia. Pe moment, citeşte următoarele, cu voce tare, plasând din nou accentul pe ultima silabă:

Limba ebraică

2008-08-17T09:04:00.000-07:00

1. Curs introductiv. Lecţia 1a. A. Introducere
1. Curs introductiv. Lecţia 1b. B. Vocalele şi consoanele. 1. Vocalele Ah-Ah-Eh. 2.a. Consoanele Bet-Vet

Limba arabă

2008-08-17T08:42:00.000-07:00

Alfabetul limbii arabe (introducere)

Limba arabă. Lecţia 2 (D, R, N, S)

2008-08-08T10:51:00.000-07:00

În această lecţie vom lua patru consoane:

D

R

N

S

Să nu te descurajezi dacă ai impresia că literele D şi R seamănă. Nimic mai puţin adevărat. Vei vedea în cadrul acestei lecţii că de fapt sunt foarte uşor de diferenţiat una de cealaltă.

Acum, hai să facem nişte exerciţii de pronunţare a acestor litere împreună cu vocalele pe care deja le-ai învăţat în lecţia precedentă. Întâi vocalele scurte:

Apoi cele lungi:

Bun. Acum să le combinăm puţin. Nu uita că în limba arabă lectura, ca şi scrierea, se face de la dreapta la stânga. Nu-ţi pune problema ce înseamnă ceea ce citeşti, pe moment nu contează. După ce parcurgi singur aceste mici exerciţii de lectură, confruntă-te cu pronunţia pe care ţi-o ofer imediat mai jos:

1. darasa; 2. sarada; 3. sadara; 4. nisura; 5. sanada; 6. dusina; 7. raduna; 8. nada

Iar acum, câteva observaţii:

1. Forma acestor litere (precum şi a restului alfabetului) se schimbă în funcţie de poziţia în cuvânt. Avem astfel o poziţia la începutul cuvântului (iniţială), la mijloc (mediană), şi la capăt (finală).
2. Totuşi, nu toate literele se conectează cu cele care le urmează (de la dreapta la stânga). N şi S sunt consoane care se leagă la stânga, în vreme ce D şi R nu.

Acum hai să recapitulăm în detaliu aceste aspecte, după care le vom pune în practică.

Cazul literelor care nu se conectează (D şi R):

D, în poziţie iniţială:

D, în poziţie mediană, după non-conector:

D, în poziţie mediană, după conector:

D, în poziţie finală, după non-conector:

D, în poziţie finală, după conector:

R, în poziţie iniţială:

R, în poziţie mediană, după non-conector:

R, în poziţie mediană, după conector:

R, în poziţie finală, după non-conector:

R, în poziţie finală, după conector:

Cazul literelor care se conectează (N şi S):

N, în poziţie iniţială:

N, în poziţie mediană, după non-conector:

N, în poziţie mediană, după conector:

N, în poziţie finală, după non-conector:

N, în poziţie finală, după conector:

S, în poziţie iniţială:

S, în poziţie mediană, după non-conector:

S, în poziţie mediană, după conector:

S, în poziţie finală, după non-conector:

S, în poziţie finală, după conector:

Şi acum ceva practică:

1) cazul literei D
a) la începutul cuvântului:

1. darasa; 2. danasa; 3. dusira; 4. dirina; 5. durisa

b) la mijlocul cuvântului:
- după un conector

1. sanadii; 2. suduudii

- după un non-conector

1. naadii; 2. nunaadii

c) la sfârşitul cuvântului:

- după un conector

1. suunida; 2. sunida

- după un non-conector

1. saada; 2. sarada; 3. nasuudu

Aşa cum poţi vedea, vocalele lungi se scriu astfel:

După un non-conector:

aa

uu

ii

După conector:

aa

uu

ii

2) cazul literei R
a) la începutul cuvântului:

1. raana; 2. raanii; 3. rasaa; 4. rasana

b) la mijlocul cuvântului
- după un conector:

1. sariirii; 2. sariirunaa

- după un non-conector:

1. darasa; 2. daarisuuna

c) la sfârşitul cuvântului
- după un conector:

1. nudiiru

- după un non-conector:

1. daara; 2. nadura

Absenţa vocalei dintr-un cuvânt se numeşte sukun şi este transcrisă astfel:

un cerculeţ deasupra consoanei:

1. rad; 2. dun; 3. nis; 4. sir

3) cazul literei N
a) la începutul cuvântului:

1. naas; 2. nuur; 3. nusuur; 4. naar; 5. nasrii

b) la mijlocul cuvântului
- după un conector:

1. nusnadu; 2. duruusunaa

- după un non-conector:

1. narnuu; 2. sanadanii

c) la sfârşitul cuvântului
- după un conector:

1. sunan; 2. sin;

- după un non-conector:

1. sinaan; 2. sirna; 3. duuna

Este bine să observi că atunci când vocala lungă ii este în mijlocul cuvântului, ea apare aşa:

sau:

4) cazul literei S
a) la începutul cuvântului:

1. siniin; 2. suduud; 3. sariirii; 4. surur;

b) la mijlocul cuvântului
- după un conector:

1. nusaanidu; 2. nasr; 3. nasuudu

- după un non-conector:

1. darsunaa; 2. sudsunaa

c) la sfârşitul cuvântului
- după un conector:

1. niis; 2. danas

- după un non-conector:

1. naas; 2. suds; 3. naduus;

Exerciţiu de citire

Exerciţii de scriere

Model:

Felicitări! Dacă ai ajuns până aici, ai parcurs lecţia cea mai dificilă din acest curs, pe lângă care restul ţi se va părea uşor.

Această lecţie ţi-a adus două lucruri foarte importante:

1) forma literelor depinde de locul pe care îl ocupă în cadrul cuvântului (este valabil şi pentru vocalele lungi);
2) Absenţa unei vocale se numeşte sukun.

Limba latină. Lecţia V. Patria nostra

2008-08-06T11:17:00.000-07:00

Vocabular

patria, -æ = patrie
silva, -æ = pădure
umbra, -æ = umbră
incola, -æ = locuitor
filia, -æ = fiică
bestia, -æ = fiară
aquila, -æ = vultur
sagitta, -æ = săgeată
nostra = noastră
pulchra = frumoasă
multa = multă
cara = dragă, scumpă
vulnerant = rănesc
estis = sunteţi

Patria nostra

Patria nostra est terra pulchra. In patria nostra multæ silvæ sunt. Silvæ necessariæ incolis terræ nostræ sunt. Umbra silvarum cara filiabus nostris est. In silvis multæ bestiæ et multæ aquilæ sunt. Incolæ sagittis vulnerant bestias et aquilas. Silvæ patriæ nostræ, pulchræ estis!

Lămuriri gramaticale

Declinarea I. Plural
N.V. silvæ
G. silvarum
D. silvis
Ac. silvas
Abl. Silvis

N.V. nostrae
G. nostrarum
D. nostris
Ac. nostras
Abl. nostris

Substantivele filia (fiică), dea (zeiţă), famula (servitoare) se termină la dativ şi ablativ plural în –abus, nu în –is, spre a se deosebi de corespondentele lor masculine, care se declină după declinarea II-a.

Exerciţii orale

Fiarelor le sunt dragi pădurile.
Săgeţile locuitorilor rănesc fiarele.
În ţara noastră sunt mulţi vulturi.
Vulturii nu sunt frumoşi.
Vulturilor nu le sunt dragi săgeţile.

Traducerea textului

Patria noastră este un pământ frumos. În patria noastră sunt multe păduri. Pădurile sunt necesare locuitorilor pământului nostru. Umba pădurilor este dragă fiicelor noastre. În păduri sunt multe fiare şi multe acvile. Săgeţile locuitorilor rănesc fiarele şi acvilele. Păduri ale patriei noastre, sunteţi frumoase!

Cheia exerciţiilor

Silviæ cara bestiis sunt.
Incolæ sagittis vulnerant bestias.
In patria nostra multæ aquilæ sunt.
Aquilæ pulchræ non sunt.
Sagittæ cara aquilis non sunt.

Limba ebraică – limbă sacră. 1-1b-B (de Jacobus Swart)

2008-08-03T09:55:00.000-07:00

1. Curs introductiv
Lecţia 1b
B. Vocale şi consoane
1. Vocalele AH-AH-EH

Hai să începem să citim! Limba ebraică se scrie de la dreapta la stânga. Cei care se întâlnesc cu ciudăţeniile acestei limbi pentru prima dată, sunt adesea surprinşi să descopere că, pe lângă faptul că termenii ebraici sunt scrişi şi citiţi de la dreapta la stânga, o carte scrisă în ebraică se citeşte începând din punctul în care se consideră în general că acea carte ia sfârşit.

Alfabetul ebraic cuprinde doar douăzeci şi două consoane. Nu există vocale, dar sunetele vocalice sunt indicate prin linii şi puncte aflate dedesubtul, la stânga sau deasupra la stânga literelor ebraice. În cadrul acestei lecţii vom studia trei dintre aceste vocale, scrise sub litere:

EH, pronunţat ca “e” în “case”

AH, "a" lung

AH, "a" scurt.

Acum, de la dreapta la stânga, pronunţaţi vocalele cu voce tare:

2a. Consoanele: Bet-Vet

Acum, să începem investigarea consoanelor ebraice cu litera Bet.

se pronunţă “b”

se pronunţă “v”.

Litera Bet este numită “literă dublă”, una dintre cele şapte enumerate în Sefer Yeţirah, numită astfel pentru că are o dublă pronunţie. Prima, cea care are un punct în centru, se pronunţă “B”, a doua grafie se pronunţă “V”. Cele două forme ale literei sunt numite “Bet” (prima) şi “Vet” (a doua), şi lor le sunt desemnate atribute specifice în misticismul ebraic. Vom ajunge la ele mai târziu, însă înainte trebuie să practicăm recunoaşterea celor două forme ale literei “Bet”, şi să le citim împreună cu fiecare dintre vocalele pe care le ştim deja.

Citind de la dreapta la stânga, vocalizaţi sunetul corespunzător literei “Bet”. Distingeţi cu grijă între cele două forme:

Acum, combinăm aceste litere cu vocalele menţionate. În acest caz, vocalele sunt poziţionate sub litere, în maniera următoare:

Citind din nou de la dreapta la stânga, avem “B” plus “Ah” egal “Bah”. Aşadar, citind ca de obicei de la dreapta la stânga, vocalizaţi următorul set de litere. Alegeţi cu grijă în funcţie de forma literei între Bet şi Vet, apoi uitaţi-vă la vocala de dedesubt, şi în cele din urmă pronunţaţi:

La sfârşitul lecţiei noastre, vom citi perechi de litere. În ebraică accentul cade adesea pe ultima silabă, aşa că nu vom citi doar perechile, ci vom plasa de asemenea accentul pe ultima silabă, ca de exemplu BahBAH, etc. Nu fiţi preocupaţi în privinţa semnificaţiei a ceea ce citiţi în acest moment. Pur şi simplu vocalizaţi combinaţiile de litere şi vocale de la dreapta la stânga, şi încercaţi să identificaţi corect dacă este vorba despre “Bet” sau “Vet”:

În lecţia următoare ne vom preocupa de litera “Lamed”.

Limba greacă. Lecţia 1b

2008-07-24T09:05:00.000-07:00

Exerciţii de citire (I)

Limba latină

2008-07-20T03:30:00.000-07:00

Curs 1

Lecţia I. Corpus humanum
Lecţia II. Caelum et terra
Lecţia III. Gracchi
Lecţia IV. Terra et aqua
Lecţia V. Patria nostra
Lecţia VI. Incolae patriae nostrae
Lecţia VII. Adamus et Eva
Lecţia VIII. Paradisus
Lecţia IX. Ludus noster
Lecţia X. Lignum scientiae boni et mali
Lecţia XI. Cainus et Abelus Deo dona apportant
Lecţia XII. Lupus et agnus
Lecţia XIII. Abelis mors
Lecţia XIV. De malitia hominum
Lecţia XV. Diluvium
Lecţia XVI. Finis diluvii
Lecţia XVII. Noemus exit ex arca
Lecţia XVIII. Semus, Chamus, Iaphetus
Lecţia XIX. Turris Babelis
Lecţia XX. Abrahamus et Isaacus
Lecţia XXI. Cornua animalium
Lecţia XXII. Vita humana
Lecţia XXIII. Isaaci connubium
Lecţia XXIV. Esaus et Iacobus
Lecţia XXV. De Iacobi itinere in Mesopotamiam
Lecţia XXVI. De Iacobi filiis
Lecţia XXVII. De liberorum educatione (I)
Lecţia XXVIII. De liberorum educatione (II)
Lecţia XXIX. Iosephus et Putiphar
Lecţia XXX. Iosephus in carcere
Lecţia XXXI. De constantia christianorum (dialogus)
Lecţia XXXII. David et Goliathus
Lecţia XXXIII. Natus Mosis
Lecţia XXXIV. Salus Mosis
Lecţia XXXV. Moses hebraeos et captivitate liberat
Lecţia XXXVI. Moses ad litus maris hebraeos ducit
Lecţia XXXVII. Moses freta maris separat
Lecţia XXXVIII. De martyrio christianorum
Lecţia XXXIX. Hebraei mare rubrum transeunt
Lecţia XL. Clades aegyptiorum
Lecţia XLI. Deus populum in deserto nutrit
Lecţia XLII. Deus hebraeis leges dat
Lecţia XLIII. Praecepta magistri
Lecţia XLIV. Leges sacrae
Lecţia XLV. Nauta ed agricola
Lecţia XLVI. Moses tabernaculum exstruit. Eius mors
Lecţia XLVII. Adventus hebraeorum in terram promissam
Lecţia XLVIII. Hebraei in terra promissa. Mors Iosuae
Lecţia XLIX. Lepus pavidus
Lecţia L. Gedeon
Lecţia LI. Victoria Gedeonis
Lecţia LII. Samson
Lecţia LIII. Samson philistaeos punit
Lecţia LIV. De contentione in dolore
Lecţia LV. Coniugium Davidis
Lecţia LVI. Uxor Davidi vitam servat
Lecţia LVII. Maccus et Balbus
Lecţia LVIII. David Saulis vitam servat
Lecţia LIX. Mors Saulis
Lecţia LX. David Saulis mortem flet
Lecţia LXI. Deus Davidem punit
Lecţia LXII. Aesopus
Lecţia LXIII. Somnium pincernae pharaonis
Lecţia LXIV. Somnium pistoris pharaonis

Curs 2

Lecţia I. Samuel, ultimus iudex hebraeorum
Lecţia II. Deus Saulem e regno reiicit
Lecţia III. Propheta Davidem admonet
Lecţia IV. Peccata Davidis
Lecţia V. Absalon in Davidem rebellat
Lecţia VI. Absalon pugnam parat
Lecţia VII. Mors Absalonis
Lecţia VIII. David mortem Absalonis flet
Lecţia IX. Mors Davidis
Lecţia X. Deus Salomoni sapientiam tribuit
Lecţia XI. Iudicium Salomonis
Lecţia XII. Salomon templum exstruit
Lecţia XIII. Idololatria Salomonis
Lecţia XIV. Stultitia Roboami
Lecţia XV. Seditio populi
Lecţia XVI. Israelitae in captivitate assyriorum
Lecţia XVII. Tobias
Lecţia XVIII. Tobias fratres iuvat
Lecţia XIX. Tobias mortuum sepelit
Lecţia XX. Caecitas Tobiae
Lecţia XXI. Tobias filio praecepta dat
Lecţia XXII. Tobias visum recipit
Lecţia XXIII. Daniel inter leones
Lecţia XXIV. Eleazar
Lecţia XXV. Anni tempora
Lecţia XXVI. Praeclarum exemplum constantiae in lege sacra
Lecţia XXVII. Petrus virum claudum sanat
Lecţia XXVIII. Mendacii poena
Lecţia XXIX. Iesus Saulo aparet
Lecţia XXX. Ananias Saulo visum reddit
Lecţia XXXI. Saulus Deum praedicat
Lecţia XXXII. Petrus ab angelo e carcere liberatur
Lecţia XXXIII. Paulus in carcere
Lecţia XXXIV. Paulus et Silas in carcere exeunt
Lecţia XXXV. Iudaei Paulum interficere conantur
Lecţia XXXVI. Festus Paulum iudicat
Lecţia XXXVII. Rex Agrippa Paulum audit
Lecţia XXXVIII. Somnia pharaonis
Lecţia XXXIX. Filii Iacobi in Aegyptum veniunt
Lecţia XL. Fratres Iosephi Domum redeunt
Lecţia XLI. Filii Iacobi in Aegyptum revertuntur
Lecţia XLII. Iosephus fratribus suis se aperit
Lecţia XLIII. Famis magnitudo in Aegypto
Lecţia XLIV. Iesus crucifigitur
Lecţia XLV. Iesus Christi cruciatur
Lecţia XLVI. Ioannes Baptista
Lecţia XLVII. De apostolorum missione
Lecţia XLVIII. De inimicis amandis
Lecţia XLIX. De consummatione saeculi
Lecţia L. De numulariis ac venditoribus
Lecţia LI. Iesu resurrectio
Lecţia LII. De fidei vi
Lecţia LIII. Quinque panes et duo pisces
Lecţia LIV. De muliere chananaea
Lecţia LV. Praecepta Dei et traditio pharisaeorum
Lecţia LVI. De filii hominis reditu
Lecţia LVII. Iesus proditionem Iudae nuntiat
Lecţia LVIII. De scribis et pharisaeis
Lecţia LIX. De cura Dei pro hominibus
Lecţia LX. De illis qui ad cenam vocati erant
Lecţia LXI. De apostolorum fide
Lecţia LXII. Parabola de divite cuius agri exuberaverant
Lecţia LXIII. Iesus in templo nazaraeo loquitur
Lecţia LXIV. De eleemosyna
Lecţia LXV. De publicanis et peccatoribus
Lecţia LXVI. De paralytico
Lecţia LXVII. De divite et Lazaro
Lecţia LXVIII. De vineae domino

Limba arabă. Lecţia 1 (Vocalele)

2008-07-19T07:43:00.000-07:00

În calitate de limbă sacră a Islamului, limba arabă este utilizată de către musulmanii din întreaga lume. Ea are douăzeci şi opt de litere.

Cuvintele arabe sunt scrise şi citite pe linii orizontale de la dreapta la stânga. De reţinut că numerele sunt scrise de la stânga la dreapta, ca în limbile europene.

Spre deosebire de alfabetul latin, semnele corespunzătoare vocalelor scurte nu fac parte din sistemul de litere al limbii arabe, fiind prezente în schimb ca mărci deasupra şi dedesubtul consoanelor.

Un exemplu va clarifica această afirmaţie:

Litera

se pronunţă [d], ca în cuvântul românesc dacă.

1. cu această marcă (numită ‘fatha’)

deasupra ei, se pronunţă [dæ], ca în cuvântul englezesc danger. În limba arabă nu există nici vocala [a], nici [e], ci un sunet intermediar, care nu are corespondent în limba română literară, un fel de [a] foarte deschis.

2. cu această marcă

(numită “dammah”) deasupra ei, se pronunţă [du] exact ca în românescul duplicat.

3. cu această marcă (numită ‘kasrah’)

dedesubt, se pronunţă [di], ca în dinamită.

Un alt exemplu: litera

se pronunţă [r], ca în râu, răţuşcă, rămurică.

1. cu fatha deasupra [ra]:

2. cu dammah deasupra [ru]:

3. cu kasrah dedesubt [ri]:

Vocalele lungi:

1. acest semn se pronunţă [aa]

2. acest semn se pronunţă [uu]

3. acest semn se pronunţă [ii]

Exemple:

[raa]

[ruu]

[rii]

Din punct de vedere practic, dacă în contingenţa unei consoane se află o vocală lungă, nu mai este nevoie de marca unei vocale scurte. Aşadar, din punct de vedere fonetic, următoarele construcţii aflate pe orizontală două câte două sunt echivalente:

Cam asta e tot ceea ce trebuie să ştii pe moment despre vocalele limbii arabe. Dacă ai reţinut tot, poţi trece la lecţia 2.

Limba latină. Lecţia IV (Terra et aqua)

2008-07-15T08:43:00.000-07:00

Vocabular

terra, -æ - pământ, ţară
aqua, -æ - apă
forma, -æ - formă
herba, -æ - iarbă, plantă
capra, -æ - capră
vacca, -æ - vacă
rana – broască
rotunda – rotundă
deserta – nelocuit, deşert
necessaria – necesară
erat – era
est – este
es – eşti
natat – înoată
initio – la început
tam – atât de
et – şi

Terra et aqua

Deus creavit terram et aquam. Forma terræ est rotunda. Initio terra deserta erat. Deus creavit herbam. Herba necessaria est capræ et vaccæ. Rana natat in aqua. Aqua, tam necessaria est.

Lămuriri gramaticale

Părţile de vorbire. În limba latină sunt aceleaşi părţi de vorbire ca şi în limba română şi se împart în flexibile şi neflexibile. În limba latină nu există articol. Astfel capra înseamnă capră, o capră, capra.

Numerele. În limba latină sunt două numere: singular şi plural.

Genurile. În limba latină sunt trei genuri: masculin, feminin şi neutru.

Cazurile. Ca şi în limba română, substantivul, când are rol de subiect, se găseşte cu întrebarea: cine (quis?), şi stă în cazul nominativ: Rana natat in aqua. Tot în nominativ stă şi numele predicativ: Terra deserta erat.

Când are rol de atribut, se găseşte cu întrebarea: al cui? (cuius?), şi stă în cazul genitiv: Forma terræ est rotunda.

Când are rol de complement indirect şi se găseşte cu întrebarea cui (cui?), stă în cazul dativ: Herba necessaria est capræ et vaccæ.

Când are rol de complement direct, se găseşte cu întrebarea pe cine (quem?), şi stă în cazul acuzativ: Deus creavit terram et aquam.

Când serveşte pentru chemare, pentru exclamare, stă în cazul vocativ: Aqua, tam necessaria es!

Însă, când are rol de complement circumstanţial, stă în cazul ablativ: Rana natat in aqua.

Deci, în limba latină sunt şase cazuri.

Declinarea I

Substantivele şi adjectivele, care sunt terminate la nominativ singular în –a şi la genitiv în –æ, sunt de declinarea I şi se declină astfel:

Singular

N.V. terra
G. terræ
D. terræ
Ac. terram
Abl. terra

N.V. rotunda
G. rotundæ
D. rotundæ
Ac. rotundam
Abl. Retunda

Substantivele de declinarea I sunt aproape toate de genul feminin.

Adjectivul se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul pe care-l determină.

Exerciţii orale

Pământul nu este nelocuit.
Dumnezeu a creat capra, vaca şi broasca.
Apa este necesară broaştei.
Capra nu înoată în apă.

Observaţii

a) Părţile de vorbire în latineşte sunt aceleaşi ca şi în româneşte, afară de articol. Numerele sunt aceleaşi. Întrebuinţarea cazurilor este aceeaşi, cu deosebire că limba latină are un caz mai mult, ablativul.

b) Forme: Terminaţia nominativului a trecut în româneşte în –ă: capra – capră. Terminaţia genitivului şi dativului se păstrează în româneşte: capræ – unei capre.

Traducerea textului

Dumnezeu a creat pământul şi apa. Forma pământului este rotundă. La început pământul era gol. Dumnezeu a creat iarba. Iarba este necesară caprelor şi vacilor. Broasca înoată în apă. Apa este atât de necesară.

Cheia exerciţiilor

Terra deserta non est. Deus creavit capra, vacca et rana. Aqua necessaria est ranae. Capra non natat in aqua.

Alfabetul limbii arabe (introducere)

2008-07-12T15:00:00.000-07:00

Acest curs este bazat pe lucrarea Step by Step Approach to Reading and Writing Arabic a lui Mohi e-Din Saleh, şi porneşte de la premisa că cititorul nu cunoaşte nimic despre limba arabă.

Conţine 9 lecţii, fiecare dintre ele de o oră. Dacă eşti începător, este recomandabil să începi cu prima dintre ele şi să înaintezi în ordinea în care sunt numerotate. Nu te grăbi şi încearcă să înţelegi fiecare dintre paşi.

După ce vei termina cursul vei fi capabil să citeşti Coranul, sau orice alt text în care sunt prezente grafic vocalele.

Lecţia 1 - vocalele

Lecţia 2

Lecţia 3

Lecţia 4

Lecţia 5

Lecţia 6

Lecţia 7

Lecţia 8

Lecţia 9 - Revizuiri

Limba greacă. Lecţia I (Alfabetul şi pronunţia)

2008-07-12T08:56:00.000-07:00

Alfabetul

Alfabetul grec cuprinde următoarele 24 de litere:

Alfa
Majuscula: Α
Minuscula: α
Numele grecesc: άλφα
Litera corespunzătoare românească: a

Vita
Majuscula: Β
Minuscula: β б
Numele grecesc: βήτα
Litera corespunzătoare românească: v
Obs. Se scrie β la începutul cuvântului, б în celelalte cazuri.

Gama
Majuscula: Γ
Minuscula: γ
Numele grecesc: γάμμα
Litera corespunzătoare românească: g
Obs. Γ înainte de guturalele γ, κ, χ, ζ, se pronunţă n (gamma nazal).

Delta
Majuscula: Δ
Minuscula: δ
Numele grecesc: δέλτα
Litera corespunzătoare românească: dh

Epsilon
Majuscula: Ε
Minuscula: ε
Numele grecesc: έψιλου
Litera corespunzătoare românească: e

Zita
Majuscula: Ζ
Minuscula: ζ
Numele grecesc: ζήτα
Litera corespunzătoare românească: z

Ita
Majuscula: Η
Minuscula: η
Numele grecesc: ήτα
Litera corespunzătoare românească: i

Thita
Majuscula: Θ
Minuscula: θ
Numele grecesc: θήτα
Litera corespunzătoare românească: th

Iota
Majuscula: Ι
Minuscula: ι
Numele grecesc: ίωτα
Litera corespunzătoare românească: i

Kappa
Majuscula: Κ
Minuscula: κ
Numele grecesc: κάππα
Litera corespunzătoare românească: c

Lamvda
Majuscula: Λ
Minuscula: λ
Numele grecesc: λάμбδα
Litera corespunzătoare românească: l

Mi
Majuscula: Μ
Minuscula: μ
Numele grecesc: μύ
Litera corespunzătoare românească: m

Ni
Majuscula: Ν
Minuscula: ν
Numele grecesc: νύ
Litera corespunzătoare românească: n

Csi
Majuscula: Ξ
Minuscula: ξ
Numele grecesc: ξί
Litera corespunzătoare românească: x

Omicron
Majuscula: Ο
Minuscula: ο
Numele grecesc: όμικρόν
Litera corespunzătoare românească: o

Pi
Majuscula: Π
Minuscula: π
Numele grecesc: πί
Litera corespunzătoare românească: p

Ro
Majuscula: Ρ
Minuscula: ρ
Numele grecesc: pi
Litera corespunzătoare românească: r

Sigma
Majuscula: Σ
Minuscula: σ ς
Numele grecesc: σιγμα
Litera corespunzătoare românească: s

Taf
Majuscula: Τ
Minuscula: τ
Numele grecesc: ταύ
Litera corespunzătoare românească: t

Ipsilon
Majuscula: Υ
Minuscula: υ
Numele grecesc: ύψιλόν
Litera corespunzătoare românească: i

Fi
Majuscula: Φ
Minuscula: φ
Numele grecesc: φί
Litera corespunzătoare românească: f

Hi
Majuscula: Χ
Minuscula: χ
Numele grecesc: χί
Litera corespunzătoare românească: h

Psi
Majuscula: Ψ
Minuscula: ψ
Numele grecesc: ψί
Litera corespunzătoare românească: ps

Omega
Majuscula: Ω
Minuscula: ω
Numele grecesc: ώμέγα
Litera corespunzătoare românească: o

Pronunţia

Noi pronunţăm literele greceşti întocmai ca grecii moderni. Această pronunţare însă se deosebeşte de aceea adoptată în ţările occidentale. Cauza acestei deosebiri de pronunţare este următoarea:

Când studiile greceşti au fost introduse în Occidentul Europei, după cucerirea Constantinopolului de către turci (1453), s-a adoptat felul de citire al grecilor moderni; mai târziu însă, savantul Erasm din Roterdam (1467-1563) a combătut acest fel de citire, propunând un altul întocmit de el, despre care susţinea că este al vechilor elini. Sistemul lui Erasm a fost adoptat treptat în ţările occidentale, unde limba elină se citeşte deci după propunţarea erasmică.

În Grecia modernă şi în unele ţări orientale, între care şi la noi, în şcolile de învăţământ religios, se citeşte în felul grecilor moderni. Acest fel poartă numele de pronunţare reuchliniană, după numele savantului I. Reuchlin (1445-1523) care a combătut pronunţarea lui Erasm.

Asupra pronunţării literelor, observăm următoarele:

1. γ se pronunţă totdeauna gh:
γέρον [gheron] – bătrân

Înainte de un alt γ şi înainte de κ, χ, ξ el se citeşte n:
άγγελος [anghelos] – vestitor, înger
άγκιστρον [ankistron] – momeală, nadă, undiţă
φάλαγξ [falanx] – falangă

2. ς, σ se pronunţă totdeauna s:
μούσα [musa] – muză

3. μ are totdeauna sunetul m, chiar înainte de б şi κ:
έμбάλλω [emvalo] – arunc
έμπορία [emporia] – comerţ

4. Consonantele sunt

a) Mute, numite astfel fiindcă nu se pot pronunţa decât cu ajutorul unei vocale:

π – surdă, labială
κ – surdă, guturală
τ – surdă, dentală
β – sonoră, labială
γ – sonoră, guturală
δ – sonoră, dentală
φ – aspirantă, labială
χ – aspirantă, guturală
θ – aspirantă dentală

b) Licide, numite astfel fiindă se pronunţă uşor, curgător: λ, μ, ν, ρ

c) Siflanta (şuierătoare): σ, ς

d) Duble: ζ, ξ, ψ

5. Vocalele sunt:

a) scurte: ε, ο

b) lungi: η, ω, precum şi orice vocală urmată de un grup de consoane

c) uneori scurte, alteori lungi: α, ι, υ

6. Semivocalele sau semiconsoanele sunt ι, υ. Acestea sunt vocale când nu le precede altă vocală, iar consoane când sunt precedate de o altă vocală, formând diftongi. Diftongii sunt:

αι – e
ει – i
οι - i
υι – i
αυ – af, av
ευ – ef, ev
ηυ – if, iv
ου – u

Vocalele lungi α, η, ω se combină cu ι, care nu se pronunţă. Aceştia se numesc diftongi improprii.

Diftongii sunt lungi, afară de αι, οι care la sfârşitul cuvintelor sunt scurţi: λύσαι, άνθρωποι. La timpurile Optativului însă şi la Adverbe αι şi οι devin lungi: λύοι, οϊκοι

Semnele de punctuaţie

Virgula şi punctul se întrebuinţau ca şi în româneşte. În loc de două puncte (:) şi de punct şi virgulă (;) se întrebuinţa un punct, scris în partea de sus a rândului.

Semnul de întrebare era punct şi virgulă (;).

Limba latină. Lecţia III (Gracchi)

2008-07-04T08:20:00.000-07:00

Vocabular

frater – frate
soror – soră
filius – fiu
filia – fiică
gener – ginere
socer – socru
nepos – nepot
mater – mamă
fuit – a fost, fu
fuerunt – au fost, fură
erat – era
erant – erau

Gracchi

Caius Gracchus frater Tiberii Gracchi fuit. Tiberius et Caius filii Sempronii Gracchi et Corneliæ erant. Cornelia filia Scipionis Africani fuit. Sempronius Gracchus gener Scipionis Africani erat. Scipio Africanus socer Sempronii Gracchi fuit. Tiberius Gracchus et Caius Gracchus nepotes Scipionis Africani fuerunt. Soror Tiberii Gracchi non fuit clara. Cornelia fuit clara mater Gracchorum.

Lămuriri gramaticale

Accentul: latinii aveau silabe lungi şi silabe scurte. Silabele lungi se pronunţau cu durată de două ori mai mare decât cele scurte. Astfel, în cuvântul frater, silaba fra se pronunţa lung, iar silaba ter, scurt.

Silabele lungi le însemnăm cu -, pe cele scurte cu ˇ, de exemplu: frā–tĕr.

Noi nu putem citi respectând întotdeauna durata (cantitatea) silabelor latineşti, căci limba română nu are silabe lungi şi scurte. Ţinem seama de cantitatea silabelor la accentuarea cuvintelor latineşti.

Pentru accentuare numim silabele începând de la sfârşitul cuvântului: cea de la sfârşit se numeşte ultima, a doua de la urmă se numeşte penultima, a treia de la urmă, antepenultima.

Cuvintele de o singură silabă au accentul pe acea silabă: ést.

Cuvintele de două silabe au accentul pe penultima: fràter.

Cuvintele de trei sau mai multe silabe au accentul pe penultima, dacă este lungă; dacă penultima este scurtă, accentul trece pe antepenultima: soróres, filiœ.

Notăm următoarele reguli pentru cunoaşterea cantităţii silabelor.

1. Silaba, a cărei vocală este aşezată înaintea altei vocale, este scurtă – filĭa.

2. Silaba, a cărei vocală este urmată de două consoane, din care una îi aparţine ei, iar a doua silabei următoare, sau este urmată de consoană dublă, este lungă: multæ, terra.

Traducerea textului

Caius Gracchus şi Tiberius Gracchus au fost fraţi. Tiberius şi Caius erau fii lui Sempronius Gracchus şi ai Corneliei. Cornelia a fost fiica lui Scipione Africanul. Sempronius Gracchus era ginerele lui Scipione Africanul. Scipione Africanul a fost socrul lui Sempronius Gracchus. Tiberius Gracchus şi Caius Gracchus au fost nepoţii lui Scipione Africanul. Sora lui Tiberius Gracchus nu a fost vestită. Cornelia a fost vestită ca mamă a fraţilor Gracchus.

Limba latină. Lecţia II (Caelum et terra)

2008-07-04T07:57:00.000-07:00

Vocabular

Deus – Dumnezeu
cœlum – cer
terra – pământ, ţară
hœdus – ied
lupus – lup
ursus – urs
sol (solem) – soare
luna – lună
stella – stea
aër – aer
aqua – apă
rivus – râu
fluvius – fluviu
mare – mare
oceanus – ocean
mons (montem) – munte
metallum – metal
aurum – aur
argentum – argint
ferrum – fier
piscis – peşte
bestia – animal
canis – câine
asinus – asin, măgar
ovis – oaie
capra – capră
vulpis – vulpe
animal – animal
iugum – jug
insula – insulă
rotundus – rotund
varius – variat, felurit
multus – mult
creavit – a creat
lucet – străluceşte, luminează
lucent – strălucesc
cingit – încinge, înconjoară
natant – înoată
portant – poartă
die – ziua, în timpul zilei
nocte – noaptea, în timpul nopţii
in – în
et – şi

Caelum et terra

Deus creavit cælum et terram. Cælum est rotundum. Cælum solem, lunam, stellas habet. Sol die lucet; luna et stellæ nocte lucent.

Terra est rotunda. Aër terram cingit. In terra variæ aquæ sunt: rivi, fluvii, maria, oceani. Montes multa metalla habent: aurum, argentum, ferrum. Pisces in aqua natant. Terra multas bestias habet: canes, asinos, oves, capras, hædos, ursos, vulpes. Multa animalia prudentiam habent. Multa animalia iugum portant.

In oceano multæ insulæ sunt.

Lămuriri gramaticale

Citim deosebit de citirea românească în următoarele cazuri:

a) Grupul ti înaintea unei vocale îl citim ţi: prudenţia.

Cu toate acestea, dacă grupul ti este precedat de s, x, t, sau când i este lung, se pronunţă tot ti: bestia, totius.

b) j se citeşte i, când se scrie jugum. Scrierea mai bună însă este cu i, nu cu j: iugum.

c) qu se citeşte cv: aqua (citim acva).

d) æ, œ se citesc e: stelœ, cœlum, citim (celum).

Când vocala e din grupele ae, oe este însemnată cu trema, se citeşte deosebit: aë, oë; de exemplu: aër.

e) au, eu sunt diftongi: aurum este de 2 silabe: au-rum, în româneşte însă este de 3 silabe: a-u-rul; lau-dat este de două silabe: lau-dat; în româneşte este de 3 silabe: la-u-dă; latinescu Eu-ro-pa în româneşte se citeşte E-u-ro-pa.

f) ph se citeşte f: philosophia (citim filosofia).

g) s se citeşte întotdeauna ca s: asinus.

Traducerea textului

Dumnezeu a creat cerul şi pământul. Cerul este rotund. Cerul are soarele, luna, stelele. Soarele luminează în timpul zilei; luna şi stelele luminează în timpul nopţii.

Pământul este rotund. Aerul înconjoară pământul. Pe pământ sunt diferite ape: râuri, fluvii, mări, oceane. Munţii au multe metale: aur, argint, fier. Peştii se nasc în apă. Pământul are multe animale: câini, măgari, oi, capre, iezi, urşî, vulpi. Multe animale sunt prudente. Multe animale poartă jug.

În oceane sunt multe insule.

Limba latină. Lecţia I (Corpus humanum)

2008-07-04T07:22:00.000-07:00

Vocabular

corpus – corp
pars (partem) – parte
caput – cap
digitus – deget
palma – palmă
unguis – unghie
truncus – trunchi
membrum – membru
frons (frontem) – frunte
oculus – ochi
nasus – nas
barba – barbă
dens (dentem) – dinte
humerus – umăr
pectus – piept
costa – coastă
lingua – limbă
manus – mână
os – os
ossa – oase
pellis (pellem) – piele
caro (carnem) – carne
humanus – omenesc
albus – alb
longus – lung
tres – trei
sunt – sunt
sustinent – susţin
legit – acoperă

Corpus humanum

Corpus humanum tres partes habet: caput, truncum, membra. Caput habet: frontem, oculus, nasum, dentes, linguam, barbam. Dentes albi sunt. Truncus habet: humeros, pectus, costas.

Membra sunt: manus et pedes. Manus et pedes digitos habent. Manus palmas habent. Digiti longi sunt et ungues habent.

Ossa corpus humanum sustinent. Pellis carnem et ossa legit.

Lămuriri gramaticale

Citirea. Literele latineşti le citim întocmai ca în româneşte; astfel şi grupurile ce, ci, ge, gi le vom citi ca în româneşte: digitus.

Consoanele duble se citesc ca atare, adică cu o durată mai lungă: ossa.

Însă grupul ngu urmat de vocală îl citim ngv: lingua (citim lingva), ungues (citim ungves).

Traducerea textului

Corpul uman are trei părţi: cap, trunchi, membre. Capul are: frunte, ochi, nas, dinţi, limbă, barbă. Dinţii sunt albi. Trunchiurile au: umeri, piept, coaste.

Membrele sunt: mâini şi picioare. Mâinile şi picioarele au degete. Mâinile au palme. Degetele sunt lungi şi au unghii.

Oasele susţin corpul omenesc. Pielea acoperă carnea şi oasele.

Limba ebraică – limbă sacră. 1-1a-A (de Jacobus Swart)

2008-06-29T10:25:00.000-07:00

1. Curs introductiv
Lecţia 1a
A. Introducere

În acest curs vei fi introdus în limba ebraică într-un mod foarte general. Vei învăţa să recunoşti, să citeşti şi să pronunţi litere şi cuvinte ebraice. Vei fi introdus în mod general în înţelesul mistic al fiecărei litere, anumite idei şi cuvinte vor fi analizate, dar trebuie să fie înţeles clar că acesta nu este un curs de ebraică modernă ca limbă vorbită în zilele noastre. Este vorba despre o investigaţie în interiorul ebraicii dintr-o perspectivă mistică, şi în ce mod o asemenea cunoaştere poate facilita nu numai o înţelegere adâncă a celor mai profunde interpretări ale Sfintelor Scripturi, ci şi a înţelegerii creaţiei şi a vieţii din ea. În acest curs introductiv se va face o introducere rudimentară în limbajul însuşi, lucru uşor de făcut, dar trebuie subliniat că scopul este concentrarea pe conceptul de “divin” din limbaj, şi în ce fel, prin intermediul câtorva metode, această cunoaştere este desfăsurată într-unul dintre cele mai remarcabile sisteme ale realizării “Sinelui”. S-a spus că Alfabetul Ebraic, OTIOT sau Alef-Bet, stă la baza întregii cunoaşteri, iar în Kabbalah literele sunt comparate cu omul, indicându-se că fiecare litere are un Guf, un Ruach şi un Neşamah, adică un corp, un suflet şi un spirit. Otiot este o sursă de perspective, de atitudini şi de valori, care furnizează o foarte mare înţelegere a planului sacru al “Întregului”, dar serveşte şi ca ghid pentru comportamentul omenesc şi poate direcţiona gândurile şi acţiunile într-o manieră foarte benefică.

Cele douăzeci şi două de semne ale alfabetului ebraic diferă de cele ale celorlalte alfabete, precum cele latinesti utilizate de limbile occidentale, cel grecesc, cel chirilic utilizat în limbile slavice, etc., prin faptul că în ele există simboluri care semnifică modele sau condiţii distincte ale Forţei Universale Unice, ale substanţei şi ale formei întregii existenţe. Nu numai că indică semne, numere şi concepte, ele depăşesc cu mult toate tipurile de categorii atribuite lor. Nu pot fi cu uşurinţă asignate obiectelor, având în vedere că literele cuprinse în Otiot realmente sunt funcţiile pe care le semnifică. În Engleză A, B, C, etc. sunt doar imaginile unor sunete pronunţate, în vreme ce în ebraică Alef, Bet, Gimel, etc., sunt emanaţii ale forţelor, modelate în straturi multiple ale “Ordinii Divine”. În Kabbalah, ebraica este considerată ca fiind emanaţia primară iradiind din chiar esenţa lui Ain Sof, Eternul Ne-Lucru. Nu se presupune că ar rezulta din reacţiile senzoriale ale mediului. Din această cauză explicarea lui Otiot este atât de dificilă. Mintea muritoare pur şi simplu nu înţelege ceea ce nu aparţine unui cadru al recunoaşterii, ca să nu mai vorbim despre nivelele sale de percepţie. Astfel, dincolo de a analiza diversele interpretări ale lui Otiot, şi utilizarea lor în textele sacre, vom intra într-un univers tainic reflectând la ceea ce noi considerăm că poate fi întâlnit doar prin utilizarea simbolurilor Limbii Sacre.

În cele mai multe dintre situaţii, cuvintele utilizate într-o limbă nu derivă de la obiectele pe care le numesc, deci cuvintele sunt în acord complet cu obiceiul. Fiecare cuvânt din engleză este înţeles la fel de bine ca şi echivalentul său în oricare altă limbă, dat fiind că nu pare a avea vreo legătură directă cu substanţa articolului definit de el, iar utilizarea unui cuvânt doar ajută la recunoaşterea lucrurilor în acord cu convenţiile oamenilor care utilizează acel cuvânt. Totuşi, cele ascunse pot fi împărtăşite atunci când fiinţa comună a întregii existenţe din întregul cosmos poate fi exprimată, având în vedere că întru fiinţă toţi sunt Unul şi în Kabbalah credem că fiinţa comună a întregii existenţe este exprimată prin intermediul Alfabetului Ebraic. Se spune că Otiot-ul a fost creat primul, şi din el s-au format diferitele nivele ale manifestării. În consecinţă, cele douăzeci şi două de litere care constituie Otiot-ul sunt considerate ca fiind puteri vaste, fundamentale, dumnezeieşti, care învăluie în esenţă substanţa de bază a Universului.

Se spune că atunci când literele au fost alăturate spre a forma cuvinte, în exprimări şi rostiri sau porunci, întreaga creaţie a început să existe, iar Voinţa Creatorului a devenit fapt, sau “cuvântul s-a făcut carne”. Otiot-ul conţine deci “Ştiinţa Sacră”, aşa cum este ea, în care literele pot fi aranjate şi rearanjate într-un număr infinit de feluri şi permutări. De fapt, există câteva sisteme care descriu cum anume se face asta, şi le vom investiga şi pe acestea mai târziu. Totuşi, tot ceea ce trebuie să înţelegem acum este că fiecare aranjament şi permutaţie a aceloraşi litere indică o altă combinaţie a puterilor sacre universale descrise de către litere. Există de fapt un număr nesfârşit de combinaţii, şi acest lucru este aşa pentru că rostirea divină care generează paradisurile crează şi toate cele conţinute în ele.

Scrieri de demult vorbesc despre “şapte paradisuri” care conţin dimensiuni spirituale specifice, fiecare cu propriile sale entităţi şi scopuri care îi permit să-şi îndeplinească funcţia în cadrul schemei de manifestare divină. Fiecare îşi găseşte originea în puterile sacre ale celor douăzeci şi două de litere ale Otiotului aranjate în numerioase combinaţii, dar acest lucru trebuie înţeles cu mare grijă, fiind absurd să se susţină că Dumnezeu a făcut creaţia prin intermediul literelor ebraice în sens literal. Totuşi, atunci când este înţeles cu grijă, înseamnă că fiecare literă este o emblemă semnificând o anume faţetă a lui Ain Sof Aur, Lumina Infinită a Forţei Universale, şi studiind Sfintele Scripturi ale tradiţiei noastre, putem înţelege interacţiunea tuturor puterilor din Cosmos. Studiind acest text, mintea şi sufletul căutătorului sunt înrâurite de aşa manieră încât se ajunge la o uniune cu forţele care sunt contemplate. Cred că aceasta înseamnă “să studiezi Torah”, şi aceasta se numeşte “Revelaţie”, ceea ce este cuprind în Otiot. Atunci când cele două lucruri sunt stăpânite, se urmează o cale prin intermediul lor şi se urcă treaptă cu treaptă până la Fiinţa Universală.

Fiinţa este întotdeauna în prezent, în “Acum”, şi în “acum” întâlnim Revelaţia ca o puternică forţă eternă. Cu certitudine nu o vom găsi într-o povestire vagă, ofilită, despre ea. Universul continuă să existe pentru că existenţa sa este reafirmată continuu în “Acum”, şi s-a spus că rostirea sacră care a fost la originea paradisurilor şi a pământului persită în ele pentru totdeauna ACUM! Paradisurile persistă pentru că în fiecare moment Rostirea Divină, “Fie cerul!”, este exprimată etern. Acest lucru este adevărat pentru fiecare segment al manifestării, în care prima Rostire Divină este reiterată etern, aceasta este “Voinţa Creatoare” a lui Dumnezeu dintru începuturi, etern prezentă, iar dacă nu ar fi, cu toţii ne-am întoarce în “nimicul” de dincolo de manifestare, şi astfel “Cuvântul lui Dumnezeu” dă naştere întregii existenţe. Descrierea călătoriei Otiot-ului este de fapt atât o imersiune în lucrările vieţii cât şi în cele ale “Adevăratului Sine”. Totuşi, credem că oricine ar trebui să conştientizeze pe deplin imposibilitatea lămuririi realităţii şi a misterului Creaţiei, şi să nu încerce s-o aneantizeze prin raţionamente brutale. Asemenea acte nu face decât să crească zăpăceala şi în cele din urmă dezamăgesc mintea.

Acum, prima acţiune de autoritate, concomitent prima recunoaştere a eminenţei omului, aşa cum sunt ele descrise în povestirea biblică a Facerii, este momentul în care Dumnezeu i-a cerut lui Adam să numească toate animelele lumii. Se mai spune că Atotputernicul a prezentat toate fiarele lui Adam, şi numele pe care el l-a desemnat fiecăreia a devenit identificarea permanentă a fiecărei creaturi, aproape ca şi cum ar fi fost o relevanţă trainică în amestecul sunetelor alocat fiecărei creaturi. Desigur azi, când numele sunt deformate de înţelesuri pentru care nu au fost niciodată desemnate, sau când apelativele construite cu uşurinţă pentru a reflecta idei fixe, actul “numirilor” lui Adam poate să nu apară atât de meritoriu încât să fie enumerat printre acţiunile fundamentale ale creaţiei. Totuşi, în clipa în care dobândim fie şi o cunoaştere elementară a substanţei sacre din Otiot, asignările lui Adam dobândesc proporţii imense, având în vedere că omului, despre care Creatorul a spus că era făcut “după chipul şi asemănarea Noastră”, i se ceruse să dovedească înţelepciune dumnezeiască, a cărei semnificaţie e dincolo de capacitatea noastră normală de percepţie. De fapt, conform vechilor Înţelepţi, atunci când Adam a numit o creatură, el a declarat într-adevăr că puterile subtile exprimate prin literele din cuvânt, denotate de o ordine anume a semnelor şi a sunetelor, erau transformate de către Divinitate în forma, dimensiunile, pielea, muşchiul, intestinele, puterea şi aptitudinea pe care le observăm la acea creatură. Cu alte cuvinte, energiile subtile percepute în forma cuvântului vor rezista pentru totdeauna, şi puterile la fel de subtile generate de Dumnezeu într-o anume fiară la începutul cosmosului, continuă în calitate de fiinţă adevărată a fiarei pentru totdeauna. În acest fel cele douăzeci şi două de semne ale Alfabetului Ebraic nu sunt doar un aranjament convenţional şi răspândit, iar secvenţa literelor nu poate fi modificată după bunul plac. Literele şi aranjarea lor sunt importante, în special în lumina afirmaţiei conform căreia Otiot-ul a exista, în principiu, înaintea Creaţiei însăşi, şi constituie “materia primă”, elementele de bază ale cosmosului însuşi.

Înainte de a începe studierea literelor ebraice, trebuie să notăm faptul că aceste litere sunt de asemenea numere, adică fiecare literă are valoarea ei numerică corespunzătoare. Se crede că aceste numere provin din timpurile vechi şi se consideră că înţelesul numerelor ţine şi el de puterile universale. O altă observaţie vrednică de consideraţie este că fiecare literă este un cuvânt format din litere care sunt cuvinte, şi tot aşa ad infinitum. Vom detalia acest lucru mai târziu, dar înainte trebuie să abandonăm metodele noastre normale de raţionare, trecând de la zugrăvirea obiectelor la obiectele însele. Dacă discutăm un parfum, un sunt, sau orice poate fi experimentat prin intermediul simţurilor, invocăm reacţii şi imagini păstrate în memoria ascultătorului, stimulăm imaginaţia individului. Aici trebuie să renunţăm la demersul nostru obişnuit de descriere a ceva ce experimentăm în favoarea experimentării faptului de a fi lucrul acela, şi se crede că această conştientizare este împărtăşită minţii de către Otiot sub forma “Puterii Universale”.

În cele ce urmează vom învăţa şi investiga câteva dintre literele cuprinse în Alfabetul Ebraic.